multiplu - explicat in DEX

multiplu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MULTÍPLU, -Ă, multipli, -e, s. m. adj. 1. S. m. (Mat.) Număr întreg divizibil cu un număr întreg dat; produs rezultat din înmulțirea unui număr dat cu un număr întreg. 2. S. m. (Mat.) Fiecare dintre unitățile de măsură mai mari decât unitatea-tip, considerate în raport cu aceasta. 3. Adj. (La pl.) Care este în număr mai mare și de mai multe feluri; numeros, felurit. 4. Adj. (La sg.) Care are o structură complexă, care prezintă aspecte diverse; multilateral. – Din fr. multiple, lat. multiplus.

multiplu (Dicționar de neologisme, 1986)
MULTÍPLU, -Ă adj. 1. (Despre numere) Care cuprinde de mai multe ori un alt număr; în care se cuprinde de un număr exact de ori un alt număr. 2. Numeros, felurit. // s.m. 1. Număr întreg divizibil cu un alt număr întreg dat. 2. Fiecare unitate de măsură care este mai mare decât unitatea de măsură fundamentală a unui sistem metric, considerată în raport cu aceasta. [< fr. multiple, it. multiplo, cf. lat. multiplex].

multiplu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MULTÍPLU, -Ă I. adj. 1. (despre numere) care cuprinde de mai multe ori un alt număr; în care se cuprinde de un număr exact de ori un alt număr. 2. numeros, felurit. II. s. m. 1. număr întreg divizibil cu un alt număr întreg dat. 2. fiecare dintre unitățile de măsură mai mari decât unitatea fundamentală a unui sistem de măsuri de greutăți. (< fr. multiple)

multiplu (Dicționaru limbii românești, 1939)
*multíplu, -ă adj. (fr. multiple, it. múltiplo; lat. múltiplex [ca simplus, duplus și simplex, duplex]). Care nu e simplu: chestiune multiplă. S. m. Aritm. Care-l conține pe altu de un număr oare-care de orĭ: 20 e multiplu luĭ 5; în sistema metrică, măsură care conține de 10, 100, 1000 de orĭ unitatea, ca chilometru față de metru.

multiplu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
multíplu (-ti-plu) adj. m., s. m., art. multíplul, pl. multípli, art. multíplii; adj. f. multíplă, pl. multíple

multiplu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
multiplu a. care nu e simplu: chestiune multiplă. ║ m. număr ce conține pe altul de un număr oarecare de ori: 12 e multiplul lui 3.