morțiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORȚÍȘ adv. Cu orice preț, cu încăpățânare, cu insistență. –
Moarte +
suf. -iș.morțiș (Dicționaru limbii românești, 1939)morțíș adv. (var. d.
hortiș infl. de
mort. Cp. și cu ung.
marcona [de unde vine numele de familie
Morțun], sălbatic, furios, îndărătnic). Cu înverșunare, cu îndărătnicie:
ținea morțiș să plece.morțiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)morțíș (
pop.,
fam.)
adv.morțiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)morțiș adv. în ruptul capului, pe vieață și pe moarte:
a se ținea morțiș de cineva.