mor - explicat in DEX



mor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOR interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă mormăitul ursului. – Onomatopee.

mor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
mor interj. – Imită vocea ursului. Creație expresivă, cf. mîr, hor, sforăi.Der. morăi, vb. (despre urși și alte animale, a scoate sunete caracteristice); morăit, s. n. (mîrîit); mormăi, vb. (a face ca ursul; a mîrîi, a bombăni, a bodogăni), pe bază de repetiție (der. din sb. mèrmljati, Cihac, II, 203, sau din bg. mormorjă, Conev 96, este suspectă); mornăi, vb. (a bombăni), prin disimilare (Pușcariu, Dacor., I, 95); mormăială, s. f. (mormăit; bombănit); mormăit, s. n. (acțiunea de a mormăi); mormăitor, adj. (care mormăie).

mor (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) mor, a murí v. intr. (lat. pop. *mŏrio, -íre, cl. mŏrior, mŏri; it. morire, pv. sp. morir, fr. mourir [pg. morrer]. – Mor, morĭ, moare, murim, murițĭ, mor; muream; muriĭ; să mor, să moară; murind. V. mort, moarte). Îmĭ daŭ sufletu, termin vĭața, nu maĭ trăĭesc: Ștefan cel Mare a murit la 1504. Fig. Sufer [!] mult, îs chinuit de: mor de foame, de frig, de frică. Mă sting (Fam.): focu a murit. Dispar, îs dat uĭtăriĭ: fapta bună nu moare. Mor de rîs, mă topesc de rîs, rîd de nu maĭ pot, leșin de rîs. A muri de urît, a te plictisi grozav. A muri după cineva saŭ ceva, a te prăpădi după, a-țĭ plăcea foarte mult, a ĭubi adînc. A trage să morĭ, a fi în agonia morțiĭ. De murit, foarte, grozav: era un frig de murit.

mor (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) mor, interj. care arată mormăĭala. V. mîr.

mor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
MOR (MOOR) [mó:r], Sir Anthonis (cunoscut și sub numele de Antonio Moro) (1519-1576), pictor olandez. Portretist al curților princiare din Spania, Portugalia și Anglia. Opera sa, remarcabilă prin expresivitate, sobrietate și caracterizarea viguroasă a modelelor, a influențat arta portretului oficial din sec. 16 („Maria Tudor”, „Filip al Spaniei”, „Sir Thomas Gresham”).

mor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
MORᾹDᾹBᾹD, oraș în N Indiei (Uttar Pradesh), situat pe râul Rāmganga, la 162 km ENE de Delhi; 429,2 mii loc. (1991). Nod feroviar și rutier. Centru industrial-agrar. Ind. de prelucrare a metalelor, textilă și alim. Moschea Djāmi Madjid (sec. 17). Fundat în 1625 de Rustam Khān care a construit aici un fort.

mor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mor/mor-mór interj.

Alte cuvinte din DEX

MOPS MONUMENTALIZARE MONUMENTALIZA « »MORA MORACEE MORAL