mops - explicat in DEX

mops (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOPS, (1) mopși, s. m., (2) mopsuri, s. n. 1. S. m. Câine de statură mică, cu capul mare, pătrat, cu botul turtit, cu părul scurt și neted; buldog. ♦ Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. 2. S. n. Clește cu fălci curbate folosit la strângerea țevilor, a vanelor etc. în cadrul operațiilor de montare. – Din germ. Mops.

mops (Dicționar de neologisme, 1986)
MOPS s.m. Buldog. ♦ Epitet dat cuiva cu nasul turtit. // s.n. Clește cu fălci curbate, folosit la strângerea țevilor. [< germ. Mops, cf. fr. mops].

mops (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MOPS I. s. m. buldog; carlin. ◊ epitet dat cuiva cu nasul turtit. II. s. n. clește cu fălci curbate și prevăzute cu dinți. (< germ. Mops)

mops (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
mops (mópși), s. m. – Buldog. Germ. Mops.

mops (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mops m., pl. pșĭ (germ. mops, rus. mops, d. ol. mops, mop, mops, d. engl. mop, bot cîrn, box). Cîne [!] box mic cu păru galben (fr. carlin).

mops (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mops¹ (câine) s. m., pl. mopși

mops (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mops² (clește) s. n., pl. mópsuri

mops (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mops m. câine cârn, rău și arțăgos. [Nemț. MOPS].