moracee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORACÉE, moracee, s. f. (La
pl.) Familie de plante lemnoase, rareori erbacee, cu frunze alterne, întregi sau lobate, cu flori dispuse în inflorescențe și fructe nucule, achene sau drupe, reunite într-un fruct compus; (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. – Din
fr. moracées.moracee (Dicționar de neologisme, 1986)MORACÉE s.f.pl. (
Bot.) Familie de plante apetale din regiunile calde, cuprinzând dudul, smochinul etc.; (
la sg.) plantă din această familie. [Pron.
-ce-e, sg. invar. [< fr.
moracées].
moracee (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORACÉE s. f. pl. familie de plante apetale din regiunile calde: dudul, smochinul etc. (< fr.
moracées)
moracee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moracée s. f.,
art. moracéea, g.-d. art. moracéei; pl. moracée