morțiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORȚÍU adv. (
Reg.; în
expr.)
A urla a morțiu = a urla lung și trist (ca o prevestire de moarte). –
Moarte +
suf. -iu.morțiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)morțíŭ (a) loc. adv. (cp. cu
moarte).
A urla a morțiŭ, a prevesti moarte:
Și latr´a pustiŭ Și url´a morțiŭ (Al. P. P.).
morțiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!morțíu (în
expr. a ~) (
reg.)
s. n.