mortificație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORTIFICÁȚIE, mortificatii, s. f. 1. Distrugere a unui țesut organic; necrozare.
2. (Rar) Chinuire, torturare;
fig. (la
pl.) neplăceri, vexațiuni. – Din
fr. mortification.mortificație (Dicționar de neologisme, 1986)MORTIFICÁȚIE s.f. Mortificare. [Gen.
-iei, var.
mortificațiune s.f. / cf. fr.
mortification].
mortificație (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORTIFICÁȚIE s. f. mortificare. (< fr.
mortification)
mortificație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mortificáție (-ți-e) s. f.,
art. mortificáția (-ți-a), g.-d. art. mortificáției; pl. mortificáții, art. mortificáțiile (-ți-i-)