mortifiant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORTIFIÁNT, -Ă, mortifianti, -te, adj. (Franțuzism) Chinuitor. [
Pr.:
-fi-ant] – Din
fr. mortifiant.mortifiant (Dicționar de neologisme, 1986)MORTIFIÁNT, -Ă adj.) (
Franțuzism) Chinuitor. [Pron.
-fi-ant. / < fr.
mortifiant].
mortifiant (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORTIFIÁNT, -Ă adj. 1. care mortifică. 2. (fig.) umilitor, jignitor. (< fr.
mortifiant)
mortifiant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mortifiánt (
livr.)
(-fi-ant) adj. m.,
pl. mortifiánți; f. mortifiántă, pl. mortifiánte