mortifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORTIFICÁ, mortific, vb. I.
Tranz. A supune la chinuri fizice sau morale; a tortura. – După
fr. mortifier.mortifica (Dicționar de neologisme, 1986)MORTIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. A(-și) chinui trupul (prin post și viață austeră).
2. (
Fig.) A batjocori, a umili. [P.i.
mortífic. / < lat.t., it.
mortificare < lat.
mors – moarte,
facere – a face. / cf. fr.
mortifier].
mortifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORTIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) chinui trupul. 2. (fig.) a batjocori, a umili. II. refl. a se cangrena, a se necroza. (după fr.
mortifier)
mortifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mortificá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
mortíficămortificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mortificà v.
1. a slăbi corpul prin posturi, prin austerități;
2. fig. a umili cu mustrări aspre.