mortificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORTIFICÁRE, mortificări, s. f. Acțiunea de
a mortifica și rezultatul ei; chinuire, torturare. –
V. mortifica.mortificare (Dicționar de neologisme, 1986)MORTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) mortifica și rezultatul ei; chinuire, torturare; moarte a țesuturilor; mortificație; cangrenă. [<
mortifica].
mortificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mortificáre (rar)
s. f.,
g.-d. art. mortificắrii; pl. mortificắri