mortier - explicat in DEX

mortier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MORTIÉR, mortiere, s. n. (Mil.) Gură de foc de calibru mare sau mijlociu, cu țeavă scurtă și cu traiectoria de curbură mare, cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. [Pr.: -ti-er. – Var.: mortiéră s. f.] – Din fr. mortier.

mortier (Dicționar de neologisme, 1986)
MORTIÉR s.n. Tun de mare calibru, cu țeava scurtă și cu o traiectorie foarte curbată; obuzier. [Pron. -ti-er, var. mortieră s.f. / < fr. mortier].

mortier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mortiér n., pl. e (fr. mortier, d. lat. mortarium, piŭă, covată, tencuĭală; it. mortaro, mortaio. V. mojar). Tun scurt și gros, de mare calibru, pus pe un afet fără roate [!] care servește la aruncat boambe [!] și granate, numit odinioară piŭă, V. săcăluș.

mortier (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
MORTIÉR (‹ fr.) s. n. Gură de foc fără recul, de calibru mijlociu sau mare cu țeavă scurtă, care trage cu un unghi mai mare de 45º față de orizontală.

mortier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mortiér (-ti-er)/mortiéră¹ (-ti-e-) (tun) s. n./s. f., pl. mortiére

mortier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mortier n. tun mic: mortierele se numiau pive BĂLC. (= fr. mortier).