monohibrida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOHIBRIDÁ, monohibridez, vb. I.
Tranz. (
Biol.) A încrucișa indivizi care diferă printr-un singur caracter. – Din
fr. monohybrider.monohibrida (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOHIBRIDÁ vb. tr. a încrucișa doi genitori din aceeași specie care diferă printr-un singur caracter ereditar. (< fr.
monohybrider)