monogenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOGÉNIC, -Ă, monogenici, -ce, adj. (
Biol.; despre un caracter) Care este condiționat de o singură genă sau de o pereche de gene. – Din
fr. monogénique.monogenic (Dicționar de neologisme, 1986)MONOGÉNIC, -Ă adj. (
Biol.) Condiționat de o singură genă. [< fr.
monogénique, cf. gr.
monos – unic,
genos – urmaș].
monogenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOGÉNIC, -Ă adj. 1. reprodus pe cale asexuată. ◊ (despre un caracter) condiționat de o singură genă. 2. (despre soluri) format în întregime în aceleași condiții bioclimatice. (< fr.
monogénique)