monogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOGENÉZĂ, monogeneze, s. f. (
Biol.) Reproducere directă (prin ouă sau prin ovule) cu faze de dezvoltare identice. ♦
P. ext. Punct de plecare unic al unui lucru, al unui fenomen. – Din
fr. monogenèse.