monogenist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOGENÍST, -Ă, monogeniști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al monogenismului. – Din
fr. monogéniste.monogenist (Dicționar de neologisme, 1986)MONOGENÍST, -Ă s.m. și f. Adept al monogenismului. [< fr.
monogéniste].
monogenist (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOGENÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monogenismului. (< fr.
monogéniste)