monogenetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOGENÉTIC, -Ă, monogenetici, -ce, adj. Conform cu monogeneza, de monogeneză. –
Mono- +
genetic.monogenetic (Dicționar de neologisme, 1986)MONOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la monogeneză. [Cf. fr.
monogénétique].
monogenetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la monogeneză. (< fr.
monogénétique)
monogenetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monogenétic adj. m.,
pl. monogenétici; f. monogenétică, pl. monogenétice