monogam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOGÁM, -Ă, monogami, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f.,
adj. (Bărbat) căsătorit cu o singură femeie; (femeie) căsătorită cu un singur bărbat.
2. Adj. (Despre căsătorie, familie) Bazat pe monogamie. ♦ (Despre plante) Unisexuat. – Din
fr. monogame.monogam (Dicționar de neologisme, 1986)MONOGÁM adj. 1. (
Despre oameni) Care nu are decât un singur soț (sau soție).
2. (
Despre căsătorie) Bazat pe monogamie; monogamic.
3. (
Despre plante) Cu flori unisexuate. [Cf. fr.
monogame, lat.bis.
monogamus].
monogam (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOGÁM, -Ă I.
adj., s. m. f. (om, animal, pasăre) care se găsește în situația de monogamie (1, 2). II. adj. 1. (despre căsătorie) bazat pe monogamie; monogamic. 2. (despre plante) unisexuat. (< fr.
monogame)
monogam (Dicționaru limbii românești, 1939)*monogám, -ă s. (vgr.
monógamos, d.
mónos, singur, și
gámos, căsătorie; lat.
monógamus. V.
poli-gam). Care n´are decît o singură soție (dacă-ĭ bărbat) saŭ un singur bărbat (dacă-ĭ femeĭe):
un monogam. Adj. Compus din monogamĭ:
popor monogam, societate monogamă.monogam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monogám adj. m.,
s. m.,
pl. monogámi; adj. f.,
s. f. monogámă, pl. monogáme