monofonematic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOFONEMÁTIC, -Ă, monofonematici, -ce, adj. (
Lingv.; despre grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem. – Din
fr. monophonématique.monofonematic (Dicționar de neologisme, 1986)MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (
Fon.; despre diftongi) Care are valoarea unui singur fonem. [< fr.
monophonématique].
monofonematic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (despre diftongi) care are valoarea unui singur fonem. (< fr.
monophonématique)
monofonematic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monofonemátic adj. m.,
pl. monofonemátici; f. monofonemátică, pl. monofonemátice