monofobie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOFOBÍE s. f. Stare patologică în care bolnavul se teme de singurătate. – Din
fr. monophobie.monofobie (Dicționar de neologisme, 1986)MONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de singurătate. [Gen.
-iei. / < fr.
monophobie, cf. gr.
monos – unic,
phobos – frică].
monofobie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOFOBÍE s. f. teamă patologică de singurătate. (< fr.
monophobie)
monofobie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monofobíe s. f.,
art. monofobía, g.-d. monofobíi, art. monofobíei