monofizit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOFIZÍT, -Ă, monofiziți, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține monofizitismului, privitor la monofizitism.
2. S. m. și
f. Adept al monofizitismului. – Din
fr. monophysite.monofizit (Dicționar de neologisme, 1986)MONOFIZÍT, -Ă adj. Referitor la monofizitism. //
s.m. și f. Adept al monofizitismului. [Cf. germ.
Monophysit, it.
monofisita].
monofizit (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOFIZÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monofizitismului. (< fr.
monophysite)
monofizit (Dicționaru limbii românești, 1939)monofizít, -ă s. și adj. (vgr.
monophysites, d.
mónos, singur, și
phýsis, natură).
Teol. Care nu admite de cît [!] o singură natură în Iisus Hristos. V.
difizit.monofizit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monofizít adj. m.,
s. m.,
pl. monofizíți; adj. f.,
s. f. monofizítă, pl. monofizíte