monocultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCULTÚRĂ, monoculturi, s. f. 1. Sistem de cultivare a aceleiași plante mai mulți ani în șir pe același teren.
2. Predominare a plantațiilor de un anumit fel, în cadrul unei țări, al unei regiuni etc. – Din
fr. monoculture.monocultură (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCULTÚRĂ s.f. Asolament în care aceeași plantă se cultivă mai mulți ani în șir pe acelați loc. ♦ Predominare a unei singure culturi agricole, caracteristică marilor plantații de cafea, cacao etc. [< fr.
monoculture].
monocultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCULTÚRĂ s. f. 1. sistem de cultivare permanentă pe un teren a unui singur soi de plante. 2. predominare a unei singure plantații (de cafea, cacao etc.). (< fr.
monoculture)
monocultură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monocultúră s. f.,
g.-d. art. monocultúrii; pl. monocultúri