monocitoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCITÓZĂ, monocitoze, s. f. (
Med.) Boală caracterizată prin creșterea monocitelor din sânge. – Din
fr. monocytose.monocitoză (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCITÓZĂ s.f. (
Med.) Creșterea numărului monocitelor din sânge. [< fr.
monocytose].
monocitoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCITÓZĂ s. f. creștere a numărului monocitelor în sânge. (< fr.
monocytose)
monocitoză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MONOCITÓZĂ (‹
fr.) Creșterea numărului de monocite (peste 12% din numărul de leucocite din sânge) în diverse stări infecțioase, mai ales în
mononucleoza infecțioasă. Se mai numește și mononucleoză.