monocip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCÍP, monocipuri, s. n. (
Electron.) Circuit integrat cu schemă electrică la comandă, realizat după o tehnologie de proiectare tipizată. – Din
engl. monochip.monocip (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCÍP s. n. circuit integrat cu schemă electrică la comandă, realizat după o tehnologie de proiectare tipizată. (< engl.
monochip)