monocit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCÍT, monocite, s. n. Tip de globulă albă, monocelulară, de dimensiuni mari. [
Var.:
monocítă s. f.] – Din
fr. monocyte.monocit (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCÍT s.n. (
Biol.) Leucocit monocelular de dimensiuni mari, cu o puternică acțiune fagocitară. [Var.
monocită s.f. / < fr.
monocyte, cf. gr.
monos – unic,
kytos – celulă].
monocit (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCÍT s. n. leucocită monocelulară de dimensiuni mari, cu o puternică acțiune fagocitară. (< fr.
monocyte)
monocit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monocít s. n.,
pl. monocíte