mojar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOJÁR, mojare, s. n. Vas de formă semisferică cu pereții groși, de porțelan, sticlă, metal, material plastic, care servește, în farmacii și în laboratoare, la mărunțirea fină a diferitelor substanțe prin frecarea lor cu ajutorul unui pistil. ♦ (
Reg.) Piuliță (pentru pisat). ♦ (
Reg.) Piua unui șteamp. – Din
magh. mozsár.mojar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mojár (mojáre), s. n. – Piuliță, vas pentru mărunțit. –
Var. mo(a)jer. Mag. mozsar, din
germ. Mörser (Cihac, II, 516; Candrea; Gáldi,
Dict., 146); în
Trans.mojar (Dicționaru limbii românești, 1939)mojár n., pl.
e (ung.
mozsar, d. germ.
mörser, it.
mortaio, fr.
mortier, d. lat.
mortarium, piŭă. V.
mortier). Piŭă de porțelan la farmacie.
mojar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mojár s. n.,
pl. mojáre