modernist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MODERNÍST, -Ă, moderniști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține modernismului, privitor la modernism, specific modernismului,
2. S. m. și
f. Adept al modernismului. – Din
fr. moderniste.modernist (Dicționar de neologisme, 1986)MODERNÍST, -Ă adj. Referitor la modernism (
2), care aparține modernismului. //
s.m. și f. Adept al modernismului (
2). [< fr.
moderniste].
modernist (Marele dicționar de neologisme, 2000)MODERNÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al modernismului. (< fr.
moderniste)
modernist (Dicționaru limbii românești, 1939)*moderníst, -ă s. și adj. Animat de ideĭ moderne:
preut [!] catolic modernist.modernist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moderníst adj. m.,
s. m.,
pl. moderníști; adj. f.,
s. f. modernístă, pl. modernístemodernist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)modernist m. cel ce preferă trecutului gustul modern (în mobile, în artă, ]n literatură).