moderator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MODERATÓR, -OÁRE, moderatori, -oare, s. m. și
f.,
s. n.,
adj. 1. S. m. și
f.,
adj. (Element) care moderează, ponderează, frânează, potolește.
2. S. m. și
f. Persoană care conduce o dezbatere, de obicei, publică, o masă rotundă, o emisiune cu mai mulți participanți.
3. S. n. Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism.
4. S. n. Substanță folosită pentru încetinirea mișcării neutronilor. – Din
fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore.moderator (Dicționar de neologisme, 1986)MODERATÓR, -OÁRE adj. Care moderează. //
s.n. 1. Aparat care reglează mersul unor mașini, limitând mărirea vitezei. ♦ Dispozitiv la unele piane și pianine, cu ajutorul căruia coardele se acoperă cu o bucată de pâslă, sunetul devenind astfel foarte slab.
2. Substanță care diminuează viteza neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară. [Cf. fr.
modérateur, lat.
moderator, it.
moderatore].
moderator (Marele dicționar de neologisme, 2000)MODERATÓR, -OÁRE I.
adj., s. m. f. (factor) care moderează. II. s. m. 1. substanță care încetinește mișcarea neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară. 2. inhibator care încetinește reacția de polimerizare. III. s. m. f. cel care conduce, îndrumă o dezbatere publică, o masă rotundă și trage concluziile. IV. s. n. 1. dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. ◊ dispozitiv la unele piane și pianine cu ajutorul căruia coardele se acoperă cu o bucată de pâslă, sunetul devenind foarte slab. 2. (electr.) disc de cupru destinat a slăbi oscilațiile unui indice magnetic. (< fr.
modérateur, lat.
moderator, it.
moderatore, /III/ engl.
moderator)
moderator (Dicționaru limbii românești, 1939)*moderatór, -oáre s. (lat.
moderator). Care regulează, guvernează, domnește:
Dumnezeŭ e moderatoru universuluĭ. Care reține în marginile moderațiuniĭ:
a fi moderatoru unuĭ partid. S. n., pl.
oare. Instrument pin [!] care se regulează mișcarea mașinilor:
lampă cu moderator.moderator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moderatór1 adj. m.,
s. m.,
pl. moderatóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. moderatoáremoderator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moderatór2 (substanță)
s. m.,
pl. moderatórimoderator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moderatór3 (dispozitiv)
s. n.,
pl. moderatoáre