modernism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MODERNÍSM, modernisme, s. n. 1. Însușirea de a fi modern, caracterul a ceea ce este modern; atitudine modernă; preferință (exagerată) față de tot ceea ce este nou, modern.
2. Curent sau tendință din arta și literatura
sec. XX, care neagă tradiția și susține principii de creație noi. – Din
fr. modernisme.modernism (Dicționar de neologisme, 1986)MODERNÍSM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este modern. ♦ Gust pentru ceea ce este modern.
2. Tendință inovatoare într-o anumită etapă a unei literaturi. ♦ Nume generic dat mișcărilor, tendințelor și experimentelor din arta și literatura sec. XX, care, în goana după originalitate, ajung la creații arbitrare, rupte de realitate. [< fr.
modernisme].
modernism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MODERNÍSM s. n. 1. însușirea, caracterul a ceea ce este modern; preferință, gust pentru tot ceea ce este nou, modern; modernitate. 2. tendință novatoare dintr-o anumită etapă a unei literaturi. ◊ denumire generică pentru mișcările, tendințele și experimentele inovatoare din arta și literatura sec. XX, care, în goana după originalitate, ajung la creații pur experimentale, formale. (< fr.
modernisme)
modernism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MODERNÍSM (‹
fr. {i})
s. n. 1. Preferință față de tot ceea ce este nou, modern.
2. Nume generic dat mișcărilor, tendințelor, experimentelor literare și artistice novatoare, manifestate începând din ultimele decenii ale
sec. 19 până în cea de-a doua jumătate a
sec. 20 și caracterizate prin exacerbarea modernității, respingerea tradiționalismului și academismului și prin proclamarea exclusivistă a unor noi principii de creație. Cuprinde simbolismul, expresionismul, constructivismul și curentele de avangardă. În literatura română,
m. este asociat îndeosebi ideologiei literare lovinesciene, care preconiza integrarea tradiției într-o formulă estetică sincronă cu spiritul timpului.
3. (
REL.) Denumire sub care au fost condamnate, în 1907, de către Biserica romano-catolică orientările progresist-liberale care încercau să înnoiască dogmatica, știința Bibliei și eclesiologia catolică; cei mai de seamă reprezentanți: A.F. Loisy în Franța,
G. Tyrell în Anglia și R. Murri în Italia.
modernism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)modernísm s. n., (atitudini, manifestări)
pl. modernísmemodernism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)modernism n. spirit de inovare (în limbă, în ritm, în expresiune, în artă).