mistuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MISTUÍRE, mistuiri, s. f. Acțiunea de
a (se) mistui și rezultatul ei; mistuială. [
Pr.:
-tu-i-] –
V. mistui.mistuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mistuíre s. f.,
g.-d. art. mistuírii; pl. mistuíri