mistui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MISTUÍ, místui, vb. IV.
1. Tranz. A transforma alimentele introduse în organism în substanțe direct asimilabile de organism; a digera. ◊
Expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera.
2. Tranz. A distruge, a nimici. ♦
Refl. A înceta să mai existe; a dispărea, a pieri. ♦
Tranz. și
refl. Spec. A (se) distruge prin ardere, a (se) preface în cenușă. ♦ A cheltui (bani, averi), a irosi.
3. Tranz. și
refl. Fig. A (se) chinui sufletește, a (se) distruge moral și fizic (încetul cu încetul).
4. Tranz. și
refl. A (se) face nevăzut; a (se) ascunde; a (se) dosi. [
Prez. ind. si:
mistuiesc] – Din
magh. emészteni.