mistui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MISTUÍ, místui, vb. IV.
1. Tranz. A transforma alimentele introduse în organism în substanțe direct asimilabile de organism; a digera. ◊
Expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera.
2. Tranz. A distruge, a nimici. ♦
Refl. A înceta să mai existe; a dispărea, a pieri. ♦
Tranz. și
refl. Spec. A (se) distruge prin ardere, a (se) preface în cenușă. ♦ A cheltui (bani, averi), a irosi.
3. Tranz. și
refl. Fig. A (se) chinui sufletește, a (se) distruge moral și fizic (încetul cu încetul).
4. Tranz. și
refl. A (se) face nevăzut; a (se) ascunde; a (se) dosi. [
Prez. ind. si:
mistuiesc] – Din
magh. emészteni.mistui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mistuí (mistuiésc, mistuít), vb. –
1. A digera. –
2. A consuma, a devora. –
3. A suprima, a anihila. –
4. A ține ascuns, a face să dispară. –
Var. amistui. Mag. emészteni (Cihac, II, 516; Tiktin; Mîndrescu 173; Gáldi,
Dict., 83). –
Der. mistuitor, adj. (devorator, vorace).
mistui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mistuí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
místuie, imperf. 3
sg. mistuiá; conj. prez. 3
să místuiemistuĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)místuĭ și
-ĭésc v. tr. (din maĭ vechiu
a amistui, d. ung.
emészteni). Digerez, aleg din mîncare părțile nutritive:
stomahu [!] mistuĭe ușor laptele. Consum, nimicesc:
soba mistuĭe lemne, focu a mistuit casa și (fig.)
boala l-a mistuit. Ascund, fac să dispară:
a mistui un dosar. Fig. A nu putea să mistuĭ pe cineva saŭ ceva, a nu-țĭ plăcea, a-țĭ fi antipatic:
nicĭ un popor nu-ĭ mistuĭe pe Jidanĭ. V. refl. Mă digerez;
laptele se mistuĭe ușor. Mă consum, mă trec, mă nimicesc:
lemnele se mistuĭe în sobă și (fig.),
el s´a mistuit încet-încet de întristare. Mă ascund, dispar:
eĭ s´aŭ mistuit pin [!] munțĭ.mistuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mistuì v.
1. a digera:
a mistui bine, rău; fig.
nu-l putea mistui CR.;
2. a consuma:
focul a mistuit cetatea; fig.
chinurile l´au mistuit; 3. a căuta un refugiu, a se ascunde:
umplu dealurile, câmpii, unde pot se mistuiesc NEGR.;
4. a dispare:
ca o stea care lucește și ’n văzduh se mistuiește AL. [Ung. EMÉSZTENI].