mistuitor - explicat in DEX

mistuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, adj. 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. Fig. Care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (încetul cu încetul). [Pr.: -tu-i-] – Mistui + suf. -tor.

mistuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mistuitór (-tu-i-) adj. m., pl. mistuitóri; f. sg. și pl. mistuitoáre

mistuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mistuitor a. care mistuiește.