mistuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MISTUIÁLĂ,mistuieli, s. f. (Rar) Mistuire. [Pr.: -tu-ia-] – Mistui + suf. -eală.
mistuială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mistuiálă (rar) s. f., g.-d. art. mistuiélii; pl. mistuiéli