milostiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILOSTÍV, -Ă, milostivi, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător;
p. ext. bun, blând. ♦ (Substantivat,
m.) Epitet dat lui Dumnezeu.
2. Adj. Darnic, generos.
3. S. f. (
Bot.) Veninariță. – Din
sl. milostivŭ.