milostivire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILOSTIVÍRE, milostiviri, s. f. Faptul de
a se milostivi. 1. Milă
1, compătimire, îndurare; înduioșare, bunăvoință.
2. Binefacere, pomană, dar
2. ♦ Calitatea de a fi darnic, generos; dărnicie, generozitate. –
V. milostivi.milostivire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)milostivíre s. f.,
g.-d. art. milostivírii; pl. milostivíri