milostenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană. ♦
Spec. Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici.
2. (
Înv.) Milă
1 (
1); altruism. – Din
sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu
suf. -enie.milostenie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)milostenie, milostenii s. f. (intl.) amnistie, grațiere
milostenie (Dicționaru limbii românești, 1939)milosténie f. (vsl.
milostynĭ). Pomană, caritate, ajutarea nenorociților.
milostenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)milosténie (-ni-e) s. f.,
art. milosténia (-ni-a), g.-d. art. milosténiei; pl. milosténii, art. milosténiile (-ni-i-)milostenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)milostenie f. dare de milă, ofrandă caritabilă. [Slav. MILOSTYNĬA, mizericordie].