milostivi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILOSTIVÍ, milostivesc, vb. IV.
Refl. A fi cuprins de milă
1, a i se face milă
1 (de cineva); a se îndura, a se îndupleca; a se înduioșa. – Din
milostiv.milostivi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!milostiví (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se milostivéște, imperf. 3
sg. se milostiveá; conj. prez. 3
să se milostiveáscămilostivì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)milostivì v.
1. a compătimi foarte, a se îndura;
2. fam. a condescinde.