mială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIÁLĂ s. f. v. mia.mială (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)miálă,
miéle, s.f. (pop.)
1. arșic de miel.
2. noaten care suge la oaie.
mială (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mială, miale s. f. picior.
mĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)mĭálă f., pl.
mĭele (îld.
mĭa, după pl.).
Vest. Arșic de mĭel. – În est
meală, pl.
mele. V.
capră.