mișuna - explicat in DEX

mișuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MIȘUNÁ, pers. 3 míșună, vb. I. Intranz. (Despre ființe) A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui, a se foi², a colcăi, a mișui. – Cf. mișină.

mișuna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
MIȘUNÁ, míșun, vb. I. Intranz. A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui. – Lat. *messionare (< messio „recoltă”).

mișuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mișuná (a ~) vb., ind. prez. 3 míșună

mișunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mișunà V. mișuì.