mișuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIȘUNÁ, pers. 3
míșună, vb. I.
Intranz. (Despre ființe) A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui, a se foi
2, a colcăi, a mișui. –
Cf. mișină.mișuna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MIȘUNÁ, míșun, vb. I.
Intranz. A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui. –
Lat. *messionare (<
messio „recoltă”).
mișuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mișuná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
míșunămișunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mișunà V.
mișuì.