meticulozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METICULOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi meticulos; minuțiozitate, scrupulozitate; pedanterie. – Din
fr. méticulosité.meticulozitate (Dicționar de neologisme, 1986)METICULOZITÁTE s.f. Însușirea de a fi meticulos; minuțiozitate. [Cf. fr.
méticulosité].
meticulozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)METICULOZITÁTE s. f. însușirea de a fi meticulos; minuțiozitate. (< fr.
méticulosité)
meticulozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*meticulozitáte f. (d.
meticulos). Caracteru de a fi meticulos.
meticulozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meticulozitáte s. f.,
g.-d. art. meticulozitắțiimeticulozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)meticulozitate f.
1. caracterul celui meticulos;
2. minuție scrupuloasă.