metil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METÍL s. m. Radical organic monovalent, derivat din metan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din
fr. méthyle.metil (Dicționar de neologisme, 1986)METÍL s.m. Radical organic monovalent, compus dintr-un atom de carbon și din trei atomi de hidrogen. [< fr.
méthyle].
metil (Marele dicționar de neologisme, 2000)METÍL s. m. radical organic monovalent, derivat din metan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (< fr.
méthyle)
metil (Dicționaru limbii românești, 1939)*metíl m. și n. (vgr.
metá, după, și
ýle, substanță, lemn, pădure).
Chim. Primu termin [!] din seria radicalilor carburilor grase, neizolat încă.
Clorură de metil, un lichid a căruĭ evaporare scoboară temperatura la -55° și care e întrebuințat în industrie și în medicină.
metil (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)METÍL (‹
fr. {i})
s. m. Radical organic monovalent (-CH
3), derivat din metan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.
metil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metíl s. m.