meterhanea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METERHANEÁ, meterhanele, s. f. (
Înv.) Muzică turcească în care predominau tobele;
p. restr. tobă. – Din
tc. mehterhane.meterhanea (Dicționaru limbii românești, 1939)meterhaneá și (maĭ vechĭ)
mehterhaneá f., pl.
ele (turc.
mehter-hane, compus ca și
cafenea, cherhana, salhana, tarapana. V.
mehter).
Vechĭ. Fanfară turcească (compusă din surle, trîmbițe, fluĭere, tumbelechĭurĭ, daĭrale, tobe și talgere, care cînta la paradele domneștĭ.
Azĭ. Iron. Fanfară saŭ orchestră de paradă. – Și
mecterhanea. V.
tubulhana.meterhanea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meterhaneá (
înv.)
s. f.,
art. meterhaneáua, g.-d. art. meterhanélei; pl. meterhanéle, art. meterhanélelemeterhanea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)meterhaneá f. muzică turcească și aria executată de instrumentele ei:
cântau pe sub ferestre meterhanele CAR. [V.
mehterhanea].