meterez - explicat in DEX

meterez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
METERÉZ, metereze, s. n. 1. Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut; val². ♦ P. gener. (Rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 2. (Înv.) Parapet (la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți); crenel. [Pl. și: meterezuri] – Din tc. meteris.

meterez (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
meteréz (meteréze), s. n. – 1. Fortificație, zid de apărare. – 2. Fantă de observare, deschizătură. – Mr. mitirize, megl. mitiriz. Tc. meteris (Șeineanu, II, 258; Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Berneker, II, 40; Lokotsch 1475), cf. ngr. μετερίζι, alb. meteris, bg., sb. meteriz. Sec. XVIII.

meterez (Dicționaru limbii românești, 1939)
meteréz n., pl. e și urĭ (turc. meteriz, d. ar. mitres, pl. metaris; ngr. -rízi și -risi, bg. sîrb. -riz). Vechĭ. Adăpost de unde se poate trage cu pușca saŭ cu tunu (retranșament, tranșeĭe, bastion, redută, zid fortificat). V. ocop.

meterez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
meteréz s. n., pl. meteréze

meterez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
meterez n. întărire militară, bastion, redută: vântul, pustietății vâjăe acum prin meterezele zidurilor AL. [Turc. METERIZ].