meterez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METERÉZ, metereze, s. n. 1. Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut; val
2. ♦
P. gener. (Rar) Întăritură la stâlpii unui pod.
2. (
Înv.) Parapet (la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți); crenel. [
Pl. și:
meterezuri] – Din
tc. meteris.meterez (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)meteréz (meteréze), s. n. –
1. Fortificație, zid de apărare. –
2. Fantă de observare, deschizătură. –
Mr. mitirize, megl. mitiriz. Tc. meteris (Șeineanu, II, 258; Miklosich,
Türk. Elem., II, 127; Berneker, II, 40; Lokotsch 1475),
cf. ngr. μετερίζι,
alb. meteris, bg.,
sb. meteriz. Sec. XVIII.
meterez (Dicționaru limbii românești, 1939)meteréz n., pl.
e și
urĭ (turc.
meteriz, d. ar.
mitres, pl.
metaris; ngr.
-rízi și
-risi, bg. sîrb.
-riz).
Vechĭ. Adăpost de unde se poate trage cu pușca saŭ cu tunu (retranșament, tranșeĭe, bastion, redută, zid fortificat). V.
ocop.meterez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meteréz s. n.,
pl. meterézemeterez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)meterez n. întărire militară, bastion, redută:
vântul, pustietății vâjăe acum prin meterezele zidurilor AL. [Turc. METERIZ].