meticulos - explicat in DEX

meticulos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
METICULÓS, -OÁSĂ, meticuloși, -oase, adj. Care dă atenție tuturor amănuntelor, preocupat (în mod exagerat) de amănunte; minuțios, pedant. ♦ (Adesea adverbial) Făcut cu multă atenție și migală; scrupulos. ♦ (Adverbial) Cu de-amănuntul, amănunțit. – Din fr. méticuleux.

meticulos (Dicționar de neologisme, 1986)
METICULÓS, -OÁSĂ adj. (Despre oameni) Migălos, cu scrupule exagerate, scrupulos în muncă; tipicar. ♦ (Adesea adv.) Făcut cu atenție deosebită; minuțios, scrupulos. [Cf. fr. méticuleux, lat. meticulosus].

meticulos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
METICULÓS, -OÁSĂ adj. (despre oameni) care lucrează cu multă atenție, cu scrupule exagerate; tipicar, pedant. ◊ (și adv.) făcut cu grijă deosebită pentru amănunte; minuțios, scrupulos. (< fr. méticuleux, lat. meticulosus)

meticulos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*meticulós, -oásă adj. (lat. meticulosus). Migălos, compus din lucrurĭ foarte micĭ: un dicționar e lucru meticulos. Migălos, care se ocupă de toate lucrurile micĭ: om meticulos. Adv. În mod meticulos, minuțios: a examina meticulos.

meticulos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
meticulós adj. m., pl. meticulóși; f. meticuloásă, pl. meticuloáse

meticulos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
meticulos a. 1. care are scrupule exagerate; 2. migălos la culme.