meridional - explicat in DEX

meridional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MERIDIONÁL, -Ă, meridionali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află în partea de sud sau este originar de acolo; sudic. ♦ Care este propriu, specific țărilor sau popoarelor din sud. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei țări, provincii etc. sudice sau este originară de acolo. [Pr.: -di-o-] – Din lat. meridionalis, fr. méridional.

meridional (Dicționar de neologisme, 1986)
MERIDIONÁL, -Ă adj. Sudic. ♦ Caracteristic pentru popoarele din sud. // s.m. și f. Cel care face parte din populația unei țări sudice. [Pron. -di-o-. / cf. fr. méridional, lat. meridionalis].

meridional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MERIDIONÁL, -Ă I. adj. sudic. ◊ specific țărilor și popoarelor din sud. II. s. m. f. cel care face parte din populația unei țări sudice. (< fr. méridional, lat. meridionnalis)

meridional (Dicționaru limbii românești, 1939)
*meridionál, -ă adj. (lat. meridionalis). De mează-zi, de sud, austral: regiunile meridionale, dialect meridional. Subst. Locuitor din sud.

meridional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
meridionál (-di-o-) adj. m., s. m., pl. meridionáli; adj. f., s. f. meridionálă, pl. meridionále

meridional (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
meridional a. care e din spre miazăzi: popoare meridionale.