mergere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÉRGERE s. f. (Rar) Acțiunea de
a merge și rezultatul ei; mișcare (a unei ființe sau a unui obiect mobil) dintr-un loc în altul; deplasare, mers. –
V. merge.mergere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mérgere (rar)
s. f.,
g.-d. art. mérgerii