merindare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MERINDÁRE, merindări, s. f. (
Reg.) Ștergar în care se învelesc la țară merindele; merindeață. – Din
merinde.merindare (Dicționaru limbii românești, 1939)merindáre f., pl.
ărĭ. Trans. Șervet în care se duc merindele.
merindare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)merindáre (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. merindắrii; pl. merindắri