mergător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, adj. (Și substantivat; astăzi rar) Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă. ◊ Compus:
mergător-înainte = epitet dat sfântului Ioan Botezătorul. –
Merge +
suf. -ător.