irosi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)irosí (irosésc, irosít), vb. – A consuma, a cheltui, a prăpădi, a risipi. –
Var. (f)i(e)rosi. Probabil de la
afierosi „a risipi”, cu pierderea lui
a- ca în
(a)coperi, (a)menința, (a)mesteca etc. Pierderea lui
f-, prin intermediul unei faze
h-, este normală în fața lui
i, cf. fi ›
hi, fier ›
hier, fireș ›
hireș etc. Cihac, II, 660 (urmat de DAR și Scriban) pleacă de la
ngr. φυραίνω, aorist φύραισα „a se micșora”, care pare a se potrivi și mai puțin, formal și semantic.
Der. propusă de Tiktin, de la
ierosi „a consacra” ‹
ngr. ἰερώνω (care este forma simplă de la
afierosi) nu pare probabilă, întrucît acest cuvînt nu a avut nici o circulație populară. –
Der. (f)iroseală, s. f. (risipă).